sfanț

română

Variante

Etimologie

Din germană Zwanzig (er).

Pronunție

  • AFI: /sfanʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfanț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfanț sfanți
Articulat sfanțul sfanții
Genitiv-Dativ sfanțului sfanților
Vocativ sfanțule sfanților
  1. veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în țările românești la începutul sec. xIX; sorcovăț; (p.gener.) monedă măruntă, ban, para.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A nu avea nici un sfanț = a nu avea bani


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.