sfănțui

română

Etimologie

Din sfanț + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /sfən.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
sfănțui
Infinitiv a sfănțui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 sfănțuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să sfănțuiască
Participiu sfănțuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (fam.) a mitui.
  2. (v.tranz.) a lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înșela pe cineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.