mită
română
Etimologie
Din slavă mito < probabil de origine germanică.
Pronunție
- AFI: /'mi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mită | mite |
| Articulat | mita | mitele |
| Genitiv-Dativ | mitei | mitelor |
| Vocativ | ' | ' |
- dar în bani sau în alte valori materiale, dat cuiva sau primit de cineva, în schimbul unui serviciu ilegal.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.