seducător

română

Etimologie

Din a seduce + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /se.du.kə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
seducător
Singular Plural
Masculin seducător seducători
Feminin seducătoare seducătoare
Neutru seducător seducătoare
  1. care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
seducător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ seducător seducători
Articulat seducătorul seducătorii
Genitiv-Dativ seducătorului seducătorilor
Vocativ seducătorule seducătorilor
  1. persoană care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare.
  2. bărbat care abuzează de buna credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.