scutier
română
Etimologie
Din scut + sufixul -ier (după franceză écuyer).
Pronunție
- AFI: /sku.ti'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului scutier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scutier | scutieri |
| Articulat | scutierul | scutierii |
| Genitiv-Dativ | scutierului | scutierilor |
| Vocativ | scutierule | scutierilor |
- (în evul mediu, în apusul europei) tânăr nobil vasal care purta scutul și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său.
- (înv.) ostaș, luptător (echipat cu scut).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.