scurtcircuit

română

Etimologie

Din scurt + circuit (după franceză court-circuit).

Pronunție

  • AFI: /skur.tʧir.ku'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
scurtcircuit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scurtcircuit scurtcircuite
Articulat scurtcircuitul scurtcircuitele
Genitiv-Dativ scurtcircuitului scurtcircuitelor
Vocativ scurtcircuitule scurtcircuitelor
  1. legătură electrică între două puncte ale unei rețele sau instalații, având o rezistență foarte mică.
  2. fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într-o rețea sau o instalație prin stabilirea unui scurtcircuit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.