satiră

română

Etimologie

Din franceză satire < latină satira.

Pronunție

  • AFI: /saˈti.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
satiră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ satiră satire
Articulat satira satirele
Genitiv-Dativ satirei satirelor
Vocativ satiră satirelor
  1. scriere în versuri sau în proză în care sunt criticate defecte morale ale oamenilor sau aspecte negative ale societății, cu intenții moralizatoare; (p.gener.) scriere sau discurs cu caracter batjocoritor, mușcător.
  2. categorie estetică din sfera comicului, care critică cu violență și caricatural pe cineva sau ceva.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.