estetică

română

Etimologie

Din estetic.

Pronunție

  • AFI: /es'te.ti.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
estetică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ estetică invariabil
Articulat estetica invariabil
Genitiv-Dativ esteticii invariabil
Vocativ estetică invariabil
  1. știință care studiază legile și categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esența artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creației artistice, la criteriile și genurile artei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.