roabă

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /'ro̯a.bə/

Substantiv

1. vehicul pentru transportul materialelor pe distanțe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată și cu două brațe, de care împinge omul; tărăboanță.
2. cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba.

Etimologie

Din rob.

Pronunție

• AFI: /'ro̯a.bə/

Substantiv

1. (în evul mediu, în Țările Române) persoană aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî.
2. persoană care muncește din greu.
3. persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captivă.
4. (fig.) persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva.
5. (în limbajul bisericesc) persoană credincioasă; creștină.
6. persoană aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire.
7. (fig.) persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație.

Anagrame

• arabo

Referințe

• DEX '98 via DEX online