copleșitor
română
Etimologie
Din copleși + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /ko.ple.ʃiˈtor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului copleșitor | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | copleșitor | copleșitori |
| Feminin | copleșitoare | copleșitoare |
| Neutru | copleșitor | copleșitoare |
- care copleșește.
- O impresie copleșitoare.
Sinonime
- apăsător, covârșitor, pătrunzător, sfâșietor, (fig.) strivitor
Cuvinte derivate
Traduceri
în stare să copleșească
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.