ricină

română

Etimologie

Din ricin + sufixul -ă.

Pronunție

  • AFI: /ri'ʧi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ricină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ricină ricine
Articulat ricina ricinele
Genitiv-Dativ ricinei ricinelor
Vocativ ricină ricinelor
  1. toxină vegetală care se găsește în semințele de ricin și care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui.
  2. (pop.) ulei de ricin.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.