ricin

română

Etimologie

Din latină ricinus. Confer germană Rizinus.

Pronunție

  • AFI: /ri'ʧin/


Substantiv


Declinarea substantivului
ricin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ricin ricini
Articulat ricinul ricinii
Genitiv-Dativ ricinului ricinilor
Vocativ - -
  1. (bot.) (Ricinus communis) plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roșii sau violete; căpușă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din latină ricinus.

Pronunție

  • AFI: /'raɪsɪn/


Substantiv

ricin, (nenumărabil)

  1. (biochim., tox.) ricină

Vezi și

  • castor bean
  • castor oil plant

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din latină ricinus.

Pronunție

  • AFI: /ʁi.sɛ̃/


Substantiv

ricin m., ricins pl.

  1. (bot.) ricin

Sinonime

  • (bot.) ricin commun

Cuvinte derivate

  • ricine
  • riciné
  • ricinier
  • ricinine
  • ricinisme
  • ricinoléique

Cuvinte compuse

  • huile de ricin

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.