ricin
română
Etimologie
Din latină ricinus. Confer germană Rizinus.
Pronunție
- AFI: /ri'ʧin/
Substantiv
| Declinarea substantivului ricin | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ricin | ricini |
| Articulat | ricinul | ricinii |
| Genitiv-Dativ | ricinului | ricinilor |
| Vocativ | - | - |
- (bot.) (Ricinus communis) plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roșii sau violete; căpușă.
Sinonime
- (bot.) căpușă
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- ulei de ricin, unt de ricin
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
Din latină ricinus.
Pronunție
- AFI: /'raɪsɪn/
Substantiv
ricin, (nenumărabil)
- (biochim., tox.) ricină
Vezi și
- castor bean
- castor oil plant
Referințe
franceză
(français)
Etimologie
Din latină ricinus.
Pronunție
- AFI: /ʁi.sɛ̃/
Substantiv
ricin m., ricins pl.
- (bot.) ricin
Sinonime
- (bot.) ricin commun
Cuvinte derivate
- ricine
- riciné
- ricinier
- ricinine
- ricinisme
- ricinoléique
Cuvinte compuse
- huile de ricin
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.