cănire

română

Etimologie

Din a căni.

Pronunție

  • AFI: /kə'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cănire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cănire căniri
Articulat cănirea cănirile
Genitiv-Dativ cănirii cănirilor
Vocativ cănire cănirilor
  1. (pop.) acțiunea de a căni.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.