căni

română

Etimologie

Din turcă kina „căneală”.

Pronunție

  • AFI: /kə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
căni
Infinitiv a căni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 cănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să cănească
Participiu cănit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop.) a vopsi (în negru), mai ales părul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.