acin

Vezi și : ACIN

română

Variante

Etimologie

Din franceză acinus.

Pronunție

  • AFI: /a'ʧin/


Substantiv


Declinarea substantivului
acin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ acin acine
Articulat acinul acinele
Genitiv-Dativ acinului acinelor
Vocativ ' '
  1. (anat.) mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.