arnică

Vezi și : arnica, Arnica, árnica, àrnica

română

Etimologie

Din franceză arnica. Confer germană Arnika.

Pronunție

  • AFI: /ar'ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
arnică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arnică arnici
Articulat arnica arnicile
Genitiv-Dativ arnicii arnicilor
Vocativ arnică, arnico arnicilor
  1. (bot.) (Arnica montana) plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase.

Sinonime

  • (bot.) podbal-de-munte, (reg.) carul-pădurilor, carul-zânelor, țâța-oii, (prin Transilv.) roit


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.