refeca

Vezi și : refecă

română

Etimologie

Din latină refricare.

Pronunție

  • AFI: /re.feˈka/


Verb


Conjugarea verbului
refeca
Infinitiv a refeca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 refec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să refece
Participiu refecat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a coase un refec.
  2. (v.tranz.) a detașa cu ferăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din refeca.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru refeca.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.