cefar

română

Etimologie

Din ceafă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʧe'far/


Substantiv


Declinarea substantivului
cefar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cefar cefare
Articulat cefarul cefarele
Genitiv-Dativ cefarului cefarelor
Vocativ cefarule cefarelor
  1. partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune.
  2. bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.