curbură

română

Etimologie

Din franceză courbure.

Pronunție

  • AFI: /kur'bu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
curbură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curbură curburi
Articulat curbura curburile
Genitiv-Dativ curburii curburilor
Vocativ curbură curburilor
  1. îndoitură în formă de arc; loc unde se găsește o astfel de îndoitură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.