refec

română

Etimologie

Confer verbul a refeca.

Pronunție

  • AFI: /reˈfek/


Substantiv


Declinarea substantivului
refec
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ refec refecuri
Articulat refecul refecurile
Genitiv-Dativ refecului refecurilor
Vocativ refecule refecurilor
  1. cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de material textil, ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală


Traduceri

Etimologie

Din refeca.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru refeca.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru refeca.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.