refecătură

română

Etimologie

Din refec + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /re.fe.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
refecătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ refecătură refecături
Articulat refecătura refecăturile
Genitiv-Dativ refecăturii refecăturilor
Vocativ refecătură refecăturilor
  1. (pop.) refec.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.