rancor

catalană

(català)

Etimologie

Din latină rancor.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /raŋˈkoɾ/
  • (oriental) AFI: /rəŋˈko/


Substantiv

rancor m., rancores pl.

  1. rancoare, râncoare, ură, pizmă
  2. ranchiună, pică




engleză

(English)

Etimologie

Confer rancour.

Pronunție

  • AFI: /'ræŋ.kɚ/


Substantiv

  1. formă americană pentru rancour.




galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină rancor.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

rancor m., rancores pl.

  1. rancoare, râncoare, ură, pizmă
  2. ranchiună, pică

Sinonime

  • rencor




latină

(Latina)

Etimologie

Din ranceō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
rancor
m. Singular Plural
Nominativ rancor rancōrēs
Genitiv rancōris rancōrum
Dativ rancōrī rancōribus
Acuzativ rancōrem rancōrēs
Ablativ rancōre rancōribus
Vocativ rancor rancōrēs
  1. râncezeală
  2. (p. ext.) ranchiună, pică




portugheză

(português)

Etimologie

Din latină rancor.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

rancor m., rancores pl.

  1. rancoare, râncoare, ură, pizmă
  2. ranchiună, pică

Sinonime




spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină rancor.

Pronunție

  • AFI: /raŋ'koɾ/


Substantiv

rancor m., rancores pl.

  1. rancoare, râncoare, ură, pizmă
  2. ranchiună, pică

Sinonime

  • 1-2: encono, rencor, (înv.) rancura, rencura

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.