rancour

engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie rancour, care provine din franceza medie < latină târzie rancōr.

Pronunție

  • AFI: /'ræŋkər/


Substantiv

rancour, (nenumărabil)

  1. (în Anglia și Canada) rancoare, râncoare, pizmă; ranchiună, pică
    David's rancour was evident when I challenged his beliefs.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

  • rancid

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.