pupezele
română
Etimologie
Din pupăză + sufixul -ele.
Pronunție
- AFI: /pu.pe'ze.le/
Substantiv
| Declinarea substantivului pupezea | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pupezea | pupezele |
| Articulat | pupezeaua | pupezelele |
| Genitiv-Dativ | pupezelei | pupezelelor |
| Vocativ | pupezea | pupezelelor |
- (bot.) (Lathyrus vernus) plantă erbacee perenă din familia leguminoaselor, cu flori la început purpurii și apoi albastre, așezate în raceme.
Sinonime
- (bot.) orăstică
Cuvinte apropiate
Vezi și
- bob-de-țarină
- indrușaim
- latir
- mazăre
- oreșniță
- piedica-vântului
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.