oreșniță
română
Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer bulgară орешак (orešak), sârbă, croată orešak.
Pronunție
- AFI: /o'reʃ.ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului oreșniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oreșniță | oreșnițe |
| Articulat | oreșnița | oreșnițele |
| Genitiv-Dativ | oreșniței | oreșnițelor |
| Vocativ | oreșniță | oreșnițelor |
- (bot.) (Lathyrus tuberosus) plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil.
Sinonime
- (bot.) (reg.) bobușor, fasolică, măzărică, sângele-voinicului
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Anagrame
- anostire
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.