profession

Etimologie

Din anglo-normandă professioun, care provine din franceză veche profession < latină professiō („declarație, afirmație”), inevitabil din profitērī ‎(„a profesa”).

Pronunție

• AFI: /prəˈfɛʃən/

Substantiv

profession, pl. professions

1. profesiune, meserie, ocupație

   My father was a barrister by profession.

2. mărturisire
3. (bis.) intrare într-un ordin religios; (spec.) jurământ, legământ, profesiune de credință

   Despite his continued professions of innocence, the court eventually sentenced him to five years.

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

Etimologie

Din latină professiō („declarație, afirmație”), inevitabil din profitērī ‎(„a profesa”).

Pronunție

• AFI: /pʁɔ.fɛ.sjɔ̃/

Substantiv

profession f., professions pl.

1. profesiune, meserie, ocupație

   De quelle profession est-il ?

2. mărturisire (a unui sentiment)

   Faire profession d'une doctrine.

3. (bis.) intrare într-un ordin religios; (spec.) jurământ, legământ, profesiune de credință

   Il a fait profession dans tel ordre.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire