pretendent

română

Etimologie

Din franceză prétendant.

Pronunție

  • AFI: /pre.ten'dent/


Substantiv


Declinarea substantivului
pretendent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pretendent pretendenți
Articulat pretendentul pretendenții
Genitiv-Dativ pretendentului pretendenților
Vocativ pretendentule pretendenților
  1. persoană care tinde, aspiră să ajungă la ceva, care cere, pretinde ceva.
  2. bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.