prefect
română
Etimologie
Din latină praefectus.
Pronunție
- AFI: /pre'fekt/
Substantiv
| Declinarea substantivului prefect | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prefect | prefecți |
| Articulat | prefectul | prefecții |
| Genitiv-Dativ | prefectului | prefecților |
| Vocativ | prefectule | prefecților |
- (în roma antică) demnitar care conducea o prefectură.
- (în vechea organizație administrativă a țării) șef al administrației și poliției într-un județ, care reprezenta aici puterea centrală.
- persoană care supraveghea și îndruma instrucția și educația într-o școală, în vechea organizare a învățământului din Imperiul Austro-Ungar.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.