instrucție

română

Etimologie

Din franceză instruction.

Pronunție

  • AFI: /in'struk.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
instrucție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ instrucție instrucții
Articulat instrucția instrucțiile
Genitiv-Dativ instrucției instrucțiilor
Vocativ instrucție instrucțiilor
  1. ansamblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale; învățătură; învățământ; instrucțiune.
  2. pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare.
  3. (jur.) activitate de cercetare a cauzelor penale.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.