polinie
română
Etimologie
Din franceză pollinie.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului polinie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polinie | polinii |
| Articulat | polinia | poliniile |
| Genitiv-Dativ | poliniei | poliniilor |
| Vocativ | polinie | poliniilor |
- (bot.) masă formată din grăunțe de polen aglomerate.
- (bot.) organ floral format din unirea staminelor la fanerogame.
Sinonime
- 2: (bot.) anteră
Cuvinte apropiate
- autopolenizare
- polen
- poleni-
- polenic
- poleniza
- polenizare
- polenizat
- polenizator
- polenizație
- polinic
- polinifer, polenifer
Vezi și
Traduceri
masă formată din grăunțe de polen aglomerate
Etimologie
Din franceză polynie.
Substantiv
| Declinarea substantivului polinie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polinie | polinii |
| Articulat | polinia | poliniile |
| Genitiv-Dativ | poliniei | poliniilor |
| Vocativ | polinie | poliniilor |
Vezi și
Traduceri
canal navigabil printre ghețurile marine
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.