polen

Vezi și : Polen, pólen

română

Etimologie

Din franceză pollen < latină pollen („făină fină”). Confer germană Pollen.

Pronunție

  • AFI: /po'len/


Substantiv


Declinarea substantivului
polen
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polen polenuri
Articulat polenul polenurile
Genitiv-Dativ polenului polenurilor
Vocativ - -
  1. (bot.) pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor.
    Polen de flori.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

polen

  1. polen





turcă

(Türkçe)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

polen

  1. polen
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.