polen
| Vezi și : Polen, pólen |
română
Etimologie
Din franceză pollen < latină pollen („făină fină”). Confer germană Pollen.
Pronunție
- AFI: /po'len/
Substantiv
| Declinarea substantivului polen | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polen | polenuri |
| Articulat | polenul | polenurile |
| Genitiv-Dativ | polenului | polenurilor |
| Vocativ | - | - |
- (bot.) pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor.
- Polen de flori.
Sinonime
- (bot.) (înv. și reg.) pulbere
Cuvinte derivate
- polenic
- poleniza
- polenizare
- polenizat
- polenizator
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
pulbere (galbenă) produsă de staminele fanerogamelor
|
|
Referințe
spaniolă
(español)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
polen
turcă
(Türkçe)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
polen
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.