platou

română

Etimologie

Din franceză plateau.

Pronunție

  • AFI: /pla'tow/


Substantiv


Declinarea substantivului
platou
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ platou platouri
Articulat platoul platourile
Genitiv-Dativ platoului platourilor
Vocativ ' '
  1. podiș.
  2. câmp amenajat pentru exerciții militare.
    Pe un platou larg se înălța fabrica.
  3. dispozitiv de formă dreptunghiulară sau circulară cu o față plană, pe care se fixează diferite piese în vederea prelucrării.
  4. semifabricat în formă de placă pentru laminarea tablei subțiri neferoase.
  5. tavă mare de porțelan sau de metal pe care se aduc mâncărurile sau prăjiturile la masă.

Sinonime

Cuvinte compuse

  • platou de filmare


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.