plănui

română

Etimologie

Din plan + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /plə.nuˈi/


Verb


Conjugarea verbului
plănui
Infinitiv a plănui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 plănuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să plănuiască
Participiu plănuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi.
    A plănui acestea ...
  2. a determina, a preciza, a stabili, a hotărî.
    A plănui o faptă rea.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din plănui.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru plănui.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.