intenționa

Vezi și : intenționă

română

Etimologie

Din franceză intentionner. Confer italiană intenzionare.

Pronunție

  • AFI: /in.ten.ʦi.oˈna/


Verb


Conjugarea verbului
intenționa
Infinitiv a intenționa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 intenționez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să intenționeze
Participiu intenționa
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a avea intenția; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând.
    Intenționeze să plece la mare.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din intenționa.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru intenționa.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.