cugeta
română
Etimologie
Din latină cogitare.
Pronunție
- AFI: /ku.ʤe'ta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) cugeta | |
| Infinitiv | a (se) cugeta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) cuget |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) cugete |
| Participiu | cugetat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a urmări o idee, a medita; a se gândi.
- (v.refl.) (rar) a sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni.
- a-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a se gândi
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.