plănuire
română
Etimologie
Din plănui.
Pronunție
- AFI: /plə.nu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului plănuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plănuire | plănuiri |
| Articulat | plănuirea | plănuirile |
| Genitiv-Dativ | plănuirii | plănuirilor |
| Vocativ | plănuire, plănuireo | plănuirilor |
- acțiunea de a plănui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.