pișcătură

română

Etimologie

Din a pișca + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /piʃ.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pișcătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pișcătură pișcături
Articulat pișcătura pișcăturile
Genitiv-Dativ pișcăturii pișcăturilor
Vocativ pișcătură pișcăturilor
  1. faptul de a pișca, pișcare a pielii; ciupitură.
  2. înțepătură, mușcătură de insectă.
  3. (fig.) vorbă usturătoare; ironie.
  4. bucățică sau cantitate mică ruptă din ceva; fărâmă.
  5. urmă rămasă la locul din care s-a scos această bucățică.
  6. (pop.) crestătură făcută la urechile unor animale, pentru a Ie însemna.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.