ciupitură

română

Etimologie

Din a ciupi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ʧju.pi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciupitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciupitură ciupituri
Articulat ciupitura ciupiturile
Genitiv-Dativ ciupiturii ciupiturilor
Vocativ ciupitură ciupiturilor
  1. pișcătură, înțepătură; (concr.) semn, urmă rămasă pe piele în urma unei pișcături; (spec.) fiecare dintre micile cicatrice rămase după variolă.
  2. (rar) bucățică ruptă sau ciupită din ceva.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.