păun

Vezi și : pãun

română

Etimologie

Din latină pāvō, pavonem. Înrudit cu aromână pãun, catalană paó, franceză paon, italiană pavone, occitană pavon, portugheză pavão, sardă paboni, paone și spaniolă pavo, pavón.

Pronunție

  • AFI: /pəˈun/


Substantiv


Declinarea substantivului
păun
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păun păuni
Articulat păunul păunii
Genitiv-Dativ păunului păunilor
Vocativ păunule păunilor
  1. (ornit.) (Pavo, mai ales Pavo cristatus) pasăre domestică mare, cu penajul masculului strălucitor, albastru-verzui și cu coada foarte lungă, pe care o poate răsfira în formă de evantai.
  2. (p.ext.) pană din coada unei astfel de păsări.

Sinonime

  • 1: (ornit.) păun asiatic

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • păun de Congo

Expresii

  • A fi mândru ca un păun = a fi îngâmfat, înfumurat; a se mândri, a se îngâmfa
  • A se îmbrăca cu (sau în) pene de păun = a se lăuda cu meritele altuia

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.