păunar

română

Etimologie

Din păun + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /pə.uˈnar/


Substantiv


Declinarea substantivului
păunar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păunar păunare
Articulat păunarul păunarele
Genitiv-Dativ păunarului păunarelor
Vocativ păunarule păunarelor
  1. (rar) loc unde se cresc sau se țin păuni.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.