paf

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

  • AFI: /paf/


Interjecție

  1. cuvânt care imită zgomotul produs de o apăsare puternică, de o lovitură, de o pocnitură etc.

Expresii

  • (fam.) A rămâne (sau a face pe cineva să rămână) paf = a rămâne (sau a face pe cineva să rămână) uimit, surprins, nemișcat
  • A face paf (pe cineva) = a uimi, a da gata, a învinge într-o discuție (pe cineva)


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.