păgân

română

Etimologie

Din latină paganus.

Pronunție

  • AFI: /pəˈgɨn/


Substantiv


Declinarea substantivului
păgân
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păgân păgâni
Articulat păgânul păgânii
Genitiv-Dativ păgânului păgânilor
Vocativ păgânule păgânilor
  1. persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru; (p.ext.) nume dat de creștini celor care sunt de altă religie decât cea creștină sau care nu are nici o religie; (p.restr.) turc, mahomedan.
  2. persoană care se abate de la dogmele religiei (creștine); eretic.
  3. (fig.) om rău la suflet, crud, nemilos.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
păgân
Singular Plural
Masculin păgân păgâni
Feminin păgână păgâne
Neutru păgân păgâne
  1. care aparține unei religii politeiste sau cultului civilizației antice greco-romane sau care se referă la antichitatea greco-romană; (p.restr.) turcesc.
  2. pătimaș, sălbatic, cumplit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.