idol

română

Etimologie

Din slavă (veche) idolŭ.

Pronunție

  • AFI: /'i.dol/


Substantiv


Declinarea substantivului
idol
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ idol idoli
Articulat idolul idolii
Genitiv-Dativ idolului idolilor
Vocativ idolule idolilor
  1. divinitate păgână; (concr.) chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate și constituind, în religiile politeiste, obiecte de cult religios.
  2. (fig.) ființă sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari iubiri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.