pârâitură

română

Etimologie

Din a pârâi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /pɨ.rɨ.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pârâitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pârâitură pârâituri
Articulat pârâitura pârâiturile
Genitiv-Dativ pârâiturii pârâiturilor
Vocativ pârâitură pârâiturilor
  1. zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur, neelastic.
  2. zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură.
  3. zgomot specific produs de ceva care arde.
  4. succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.