oralitate

română

Etimologie

Din oral + sufixul -itate. Confer italiană oralitá.

Pronunție

  • AFI: /o.ra.liˈta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
oralitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oralitate invariabil
Articulat oralitatea invariabil
Genitiv-Dativ oralității invariabil
Vocativ oralitate invariabil
  1. calitate a stilului unei scrieri beletristice de a părea vorbit, dând expunerii un caracter spontan și viu atât în dialogurile care notează particularitățile vorbirii personajelor, cât și în narațiunea propriu-zisă; ansamblu de particularități ale limbii vorbite, ale graiului viu.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.