dialog

română

Etimologie

Din franceză dialogue < latină dialogus.

Pronunție

  • AFI: /di.a'log/


Substantiv


Declinarea substantivului
dialog
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dialog dialoguri
Articulat dialogul dialogurile
Genitiv-Dativ dialogului dialogurilor
Vocativ dialogule dialogurilor
  1. convorbire între două persoane.
  2. (p.spec.) convorbire (cu caracter oficial) care are loc între reprezentanții a două părți, a două țări etc.
  3. (p.spec.) formă de convorbire între două personaje, în care sunt scrise de obicei operele dramatice; pasaj dintr-o operă literară în care se redă convorbirea dintre două personaje.
  4. operă literară scrisă sub formă de dialog.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.