ofițer de ordonanță

română

Etimologie

Din ofițer + de + ordonanță.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Cuvânt compus

ofițer de ordonanță

  1. ofițer atașat pe lângă marile comandamente, cu misiunea specială de a transmite ordinele.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.