comandament

română

Etimologie

Din franceză commandement.

Pronunție

  • AFI: /ko.man.da'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
comandament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comandament comandamente
Articulat comandamentul comandamentele
Genitiv-Dativ comandamentului comandamentelor
Vocativ comandamentule comandamentelor
  1. organ de conducere a unei (mari) unități sau a unei instituții militare.
  2. loc unde este instalat acest organ.
  3. (fig.) precept, poruncă, regulă, normă.
  4. (jur.) act prin care începe executarea silită imobiliară a unui debitor.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.