năsturel
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /nəs.tu'rel/
Substantiv
| Declinarea substantivului năsturel | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | năsturel | năsturei |
| Articulat | năsturelul | năstureii |
| Genitiv-Dativ | năsturelului | năstureilor |
| Vocativ | năsturelule | năstureilor |
- diminutiv al lui nasture; năsturaș.
- O hăinuță cu năsturei metalici.
- (bot.) (Nasturtium officinale) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală.
Sinonime
Cuvinte apropiate
- nasture
- năstura
- năsturar, năsturăreasă
- năsturare
- năsturaș
- năsturat
- năsturărie
- năsturea
Traduceri
năsturaș
|
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.