cardama
română
Etimologie
Din neogreacă κάρδαμον (kárdamon, „măcriș”) (DAR), fără îndoială prin intermediul unui cuvânt turc neindentificat.
Pronunție
- AFI: /kar.daˈma/
Substantiv
| Declinarea substantivului cardama | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cardama | cardamale |
| Articulat | cardamaua | cardamalele |
| Genitiv-Dativ | cardamalei | cardamalelor |
| Vocativ | cardama | cardamalelor |
- (bot.) (Nasturtium officinale) plantă erbacee mică, cu tulpina târâtoare, ramificată și cu flori mici, albe.
Sinonime
Cuvinte apropiate
- cardamină
Paronime
Traduceri
plantă; floare
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.